Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact

Interviu cu Mircea Florian

03 Octombrie 2005
de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu

"Decat sa traiesti murind, mai bine sa mori traind"

Mircea Florian
este unul dintre cei mai particulari muzicieni romani. Ideile sale artistice depasesc sfera propriu zisa a muzicii, inscriindu-se in fenomene precum performance-ul, happening-ul ori in alte manifestari de avangarda. Pasionat al muzicii experimentale si atras constant de sfera neconventionalului, artistul s-a impus drept unul din reperele de valoare ale scenei autohtone. Discurile inregistrate, atat in zona de expresie folk, cat si in rock, precum si sutele de concerte sau spectacole performance constituie de asemenea momente de referinta pentru muzica romaneasca. In cadrul unei recente vizite in tara, Mircea Florian a avut amabilitatea de a acorda un interviu redactiei Muzici si Faze. Materialele audio prezente pe sit (extrase inedite din arhiva artistului) pot fi considerate recomandari pentru neofiti sau surprize pentru initiati.  

Discografie:

MIRCEA FLORIAN / MARCELA SAFTIUC - Muzica folk (split, 1973)
MIRCEA FLORIAN - Padure linistitoare (single, 1975)
MIRCEA FLORIAN - Fintina (single, 1977)
FLORIAN DIN TRANSILVANIA - Iubirea, tainicul vartej (1986)
SYMPHOENIX - Timisoara (1992, versurile piesei de titlu)
Artisti diversi - Compilatia "Muzica folk" (1979)
Artisti diversi - Compilatia "Club A" (1994)

Muzici si Faze / Mircea Florian
Muzici si Faze / Florian din Transilvania




Descarca inregistrarea video
(format wmv, dimensiune 440 K)

Mircea Florian. Inregistrari inedite. MP3

Jumatatea asta (1972, remaster 2002)
[3:02 min, 1,22 M]
Pagicaranai (1979)
[1:11 min, 488 KB]
Shatronic (1984)
[3:12 min, 1,28 M]
Doom & feel (2003)
[2:26 min, 1,11 M]


1. Ca punct de plecare, am dori sa discutam despre raportul dintre cuvant si sunet in cadrul discursului artistic  propus de dvs. Muzica, mulitmedia, happening sau performance – toate acestea au alcatuit o marca Mircea Florian pe parcursul a patru decenii. Cum interpretati legatura dintre aceste elemente?

          Definitiv, eu vad artele conexate. Nu cred in conceptul formelor pure, desi istoria a dovedit in mai multe randuri ca, dupa ce lucrurile se impreuneaza, urmeaza momente cand “speciile” pornesc pe cai separate. Incearca sa devina intr-un fel subliminate, sau altfel spus, se individualizeaza. Insa, conform pulsatiei universale lucrurile se schimba ritmic, astfel incat pe parcursul istoriei, artele se apropie, apoi se departeaza (unele de altele). Si tot asa ...
          Cred ca acum este momentul cand, dupa ce literatura, muzica, artele vizuale gasisera formule proprii de exprimare si de existenta, acestea se vor reapropia. Procesul de altfel a inceput: asa s-a nascut multumedia. Este o confluenta, un conglomerat care ma intereseaza mult si constituie, de fapt, modelul intregii mele activitati. Eu cred in melopoia, in ingemanarea dintre muzica si poezie. Daca nu intre toate artele, cel putin intre acestea doua. Asa am si pornit, realizand muzica numai pe propriile versuri. Nu cred nici astazi in cei care canta pe versuri scrise de altii. Ii respect, e ok, sunt artisti care au valoarea lor, insa pentru mine nu ar putea sa fie niciodata formula de expresie. Eu “merg” numai pe ce scriu eu insumi. Asta ramane forma minima de multimedia pe care o practic, daca vreti.
          Intre timp lucrurile s-au complicat. Artele vizuale sunt implicate volens nolens in toata combinatia. In mintea si viziunea mea cel putin trei componente se afla permanent in miscare – vizualul, auditivul si literatura (imaginarul). Dar asta nu imi ajunge decat arareori. Astfel fac apel si la alte elemente periferice, perifrazice. De nenumarate ori am inclus dansul in lucrarile mele, sau am scris pentru dans. Nu mai spun despre teatru care este forma sincretica prin excelenta. Lucrez si am lucrat mult cu focuri de artificii sau cu uriase instalatii luminoase, care nu fac decat sa intregeasca aceasta perspectiva a mea.

          Ma bate gandul de-o vreme - exista deja pionieri si realizari in domeniu - sa incerc sa intru intr-un program international care si-a propus realizarea de proiecte artistice in cosmos. Sunt bani foarte multi care trebuie pusi in miscare pentru asa ceva, dar exista artisti care sunt axati definitiv pe acest tip de arta. Sincretismul formelor mi se pare vital, si in orice caz este definitoriu pentru aceasta perioada a timpului, in care traim.


2. Cum ati trecut de la calitatea initiala de receptor/cunoscator la cea  de emitor/artist? Considerati, va rog, intrebarea ca pe un act de restitutio. Noile generatii nu au avut ocazia de a va cunoaste in mod direct. Lipsurile presei romanesti din acea perioada perpetueaza starea de fapt. Noi incercam printre altele, sa salvam de la uitare acele lucruri care n-au putut fi cunoscute si mai pot fi recuperate.

          E o mica problema aici si va dau dreptate. Exista un „gap”, un spatiu temporal destul de curios. Sunt tineri intre 28 si 38 de ani carora le lipsesc multe informatii (n.a. – interviul este luat in 2005). Si asta fiindca cei mult mai in varsta  cunosc perioada corespunzatoare tineretii lor, iar cei foarte tineri stiu lucrurile  recente. Anumite lipsuri din presa comunista de specialitate datorate cenzurii sau unor persoane nepricepute, au determinat o bresa intre trecut si prezent. In orice caz ma preocupa si pe mine chestiunea aceasta si incerc la randul meu sa scriu o restituire, ca sa preiau termenul vostru, dar care va arata in final ca o autobiografie. Voi acoperi, sper, unele dintre „gropi”.
          Referitor la intrebare, tot ce am facut a fost emanatia si rezultatul unor acte de curaj. Am cutezat sa fac lucruri pe care simteam ca trebuie sa le fac. Am zis „crapa in mine si trebuie sa le scot afara”. Multe dintre ele nu au avut in spate un proces transat: „pana aici creez, inscenez si pe urma arat”, deci o insiruire de elemente programatice. Adesea am urcat pe scena, am construit instalatii sau am realizat evenimente in care nu toate punctele erau 100% clare. Am mers spunandu-mi: „se vor clarifica” si intr-adevar aceste etape s-au intrepatruns. Din fericire, de multe ori lucrurile s-au petrecut cum trebuie. Rezolvate, implinite, potrivite - au iesit asa cum doream. Fara curaj, daca stateam si analizam logic anumite chestii, m-as fi oprit probabil. Am indraznit insa, fapt pe care nu pot decat sa-l recomand celor care vor sa intre in „joaca” asta. Sa-si doreasca mult si tare sa faca si sa aiba curajul de-a zice: „o fac cu orice pret”!
          Revenind la concret, prima mea aparitie s-a intamplat in liceu, in 1965, cu grupul Zburatorii, in sala de festivitati a liceului Mihai Eminescu, din Satu Mare, unde am invatat.
          Ca artist solo, am debutat intr-un spectacol foarte interesant in care mai si dansam. Nu era problematic din punctul de vedere al cenzurii. Cantecele pe care le cantam atunci nu erau atat de „rele” precum cele care au urmat. Problema era insa „cum aratau” artistii. Multe formatii s-au confruntat cu asa ceva de la inceput pentru ca look-ul supara cenzura si diverse alte institutii sau irita cohortele de functionari dogmatici.

          Am trecut in mod natural granita dintre spectator si performer. Cum eram in afara scenei, asa am fost si in „lumina reflectoarelor”.


3. In lipsa libertatii de expresie sau a conditiilor de piata din vest, cui se adresau creatiile artistice din Romania? Exista teorii care vorbesc despre o minoritate culturala de la noi, in jurul careia se intamplau toate lucrurile interesante. Aceasta imbraca forme apropiate de hippie, din anumite puncte de vedere miscarea pseudo-hippie autohtona fiind mai coerenta decat modelul original din vest. 

          Eu chiar sunt convins ca asa era. Dar sa punctam totusi ca la noi functionau altfel de hippie. Contactul cu drogurile nu se petrecuse atat de puternic. Existau si aici substante halucinogene, ”miraculoase” – nu putini le-au incercat la vremea aceea - dar nu in masura si in forma atat de determinata precum in vestul liber. Chestia asta era si unul din motoarele intregii miscari. In orice caz felul in care actul artistic trebuia tratat aici era diferit de felul pe care puteai sa-l practici in vest. Artistul roman crea pentru un cerc mai restrans, de (buni) cunoscatori.


4. a. Aveti in spate o activitate live foarte intensa (sute de concerte si spectacole-performance). Va rugam sa ne prezentati  trupele si proiectele cu care ati evoluat. 

         
Am incercat sa-mi sistematizez trecutul si intotdeauna am simtit ca exista niste perioade, putem sa le spunem „zone de viata”. Asa se face ca „perioada alba” era aceea in care cantam doar la chitara si voce. Pe urma a existat una „mov”, apoi una „neagra” si in fine „perioada rosie”. Le voi prezenta pe fiecare in cartea pe care o pregatesc.
          La inceput am cantat la pian, apoi la saxofon. Au urmat chitara, blockflotele, diverse alte instrumente, precum mandolina, etc. La debut am cantat cu formatii electrice. In liceu, pana in ‘67 trupa s-a numit Zburatorii. Dupa 67, cand am venit de unul singur sa studiez in Bucuresti, am cantat cu Lotus, o formatie destul de interesanta. Chiar azi am trecut pe langa 303, 3 gaura 3, unde am evoluat in cateva randuri cu ei. Acolo s-a tinut primul festival folk din Romania, organizat de fratii Ursulescu in ‘69. Au cantat atunci Mircea Popa, Mircea Vintila, Dorin Liviu Zaharia, Doru Stanculescu si multi alti muzicieni din primul val. Acel festival mi-a spus ca am „confrati”. Era foarte important sa nu fii singur.
          “Formatiile” insa nu m-au multumit si am devenit un solitar. Dupa 1971 am inceput sa (re-)completez formula cu muzicieni acustici. Ulterior am devenit „electro-acustici”. La inceput cantam, printre altele, cu sitar si chitara. Gabriel Caciula s-a lasat de la inceput prins in combinatia asta, Sorin Chifiriuc a fost primul chitarist si a cantat in formula multa vreme, iar trupa capata nume curioase in functie de componenta si repertoriu: Florian in Labirint, apoi Ceata de dubasi, ceterasi, kitarozi si alti mesteri lautari sau Ceata melopoica. La un moment dat a intrat in combinatie si un sarb
Ljubisa Ristic care canta extraordinat la sitar. Studiase in India. Apoi am cooptat si un pakistanez Arif Djafri, care evolua la tabla si flaute si pe Alexandru Beno care canta la vioara. Formula a mers pana in ’77, cand in echipa au intrat din ce in ce mai multe instrumentele electronice.
          Ma interesa un sunet mult mai tehnologic, dar combinat cu elementele arhaice. Dorinta de a combina extremele nu m-a parasit si probabil nu m-a va parasi niciodata. Prin definitie - poate sa sune exagerat, dar sunt intr-adevar un tip exagerat - imi plan enorm extremele. Tensiunea care se naste din doua elemente extreme mi se pare cea mai interesanta si mai puternica posibila. Si acum incerc sa combin componente arhaice, daca se poate hiper-arhaice, cu cele mai sofisticate tehnologii, sau cu forme noi de gandire si conceptualizare artistica. In perioada aceea, din preajma lui 1977 am inceput folosirea sintetizatoarelor, dar nu unul, ci doua, trei, patru sau cinci, neparasind totusi instrumentele acustice. Apoi Ljubisa Ristic a plecat in America, la fel ca si Gabi Caciula. Echipa s-a cam diluat si componenta s-a schimbat din nou.
          La inceputul anilor ‘80 am inceput sa ma gandesc mult mai serios la o trupa realmente rock, dar fara a parasi ceea ce castigasem: un sound si o stiinta a amestecului acestor elemente arhaice cu cele electrice. Asa sa nascut Florian din Transilvania cu care am cantat pana in 1986 cand am parasit Romania plecind spre America, apoi, dupa o vreme m-am stabilit in Germania.

b. Dupa plecarea din tara ati mai avut activitati in formule rock sau folk?


          Am cantat sporadic afara. Pentru mine cantatul este o activitate pe care o pot face numai in limba romana. Am continuat sa fac muzica de film, de teatru, sa fac muzica tuturor instalatiilor mele, inclusiv eventuri cu focuri de artificii sau lasere. Toate acestea au multa muzica in conceptie, care trebuie scrisa, imprimata si pusa in scena. Insa acolo nu pot canta. Cuvintele trebuie sa poata sa curga pentru a fi cu adevarat cantate, si am simtit ca nu pot sa o fac bine decat aici, in romaneste.



5. Sunteti un artist original. Exista (anumiti) muzicieni sau performeri din Occident care v-au atras atentia determinandu-va sa mergeti mai departe pe propriul drum?

          Intai de toate: nu am avut nici un fel de modele. Mi-au placut si-mi plac numerosi creatori – romani si straini, unii m-au influentat cumva ... Am sa selectez acum aproape la intimplare: David Byrne este unul dintre cei care mi-au placut si-mi plac in continuare. Mi-a spus multe si Eno, care a deschis larg anumite ferestre ce fusesera pentru mine doar intredeschise. Laurie Anderson este iarasi foarte importanta. Nu mai spun de Bob Dylan ! Poezia pe care o facea si o face in continuare este fantastica. L-am vazut la finele anului trecut recitand poezie de o calitate extraordinara pe o muzica cel putin la fel de buna. Mi s-a parut la fel de proaspat si de viu ca acum 100 000 ani. Mi-e important si Peter Gabriel, mie aproape si Jan Anderson, ma simt bine cu Leonard Cohen.
Dar numerosi alti oameni, nu mai putin vitali, poate doar mai putin conectati la fenomenul de mediatizare globala, sunt de asemenea importanti.

          Imi plac nu putini DJSonic Youth cu DJ Olive, Sven Väth, DJ Towa Tei - imi plac citiva rap-eri – 50 Cent, 2Pac sau rap-eri din Rusia. Imi place Tod Rundgren si spectacolele sale interactive, Trent Reznor si NiN, proiectul lui, imi place Bono, imi place Paul McCartney cel care impreuna cu ceilalti din Beatles a determinat cotitura intregii miscari muzicale a anilor 60. Lista este deja foarte lunga desi mi-am propus sa vorbesc doar despre cei care provin cu predilectie din zona muzicii (mai) cunoscute publicului larg. As avea cel putin o suta de nume importante de adaugat care nu imi vin acum in cap – poate o sa vi le spun mai tarziu sau poate niciodata.
          Exista si influente foarte puternice care au venit din zona muzicii experimentale clasice, muzica „serioasa”, pe germana „E-Musik”, de la „ernst” (NR: „serios”). In fine, este o formulare mai putin eleganta, dar se foloseste prin contrast cu „U-Musik”, muzica de „divertisment” (NR: de la „unterhaltung”). Din muzica serioasa m-au influentat, printre altii, Steve Reich, Terry Riley, Iannis Xenakis si John Cage. Sau Pierre Schaeffer – cel care a inventat muzica concreta si tape-music sau Pierre Henry, pionierul muzicii electronice, asa cum o stim noi astazi. Sau Theremine, Pierre Boulez si Stockhausen. Sau ... Sunt oameni care au insemnat si inseamna foarte mult pentru mine in continuare.

          Cum spuneam, lista celor care m-au influentat intr-un fel sau altul este insa mult mai mare; poate ar fi interesanta o lista cu cei care prin exemplul lor pe care eu il consideram negativ m-au indepartat de anume cotloane, de anume fundaturi – si lor le multumesc.


6. a. Va rugam sa detaliati subiectul apropierii dumneavoastra de muzica electronica. Care v-au fost modelele artistice? Stim ca la inceputul anilor ’70 ati avut un prim proiect multimedia cu un calculator de la Institutul de Calcul Bucuresti.

          Am citat deja cateva nume ale muzicii electronice, care tin fie de zona mai comerciala, fie de „clasicii” genului. Insa artistii care au experimentat foarte mult si m-au influentat in vremea aceea au fost aceia care la inceputul anilor ‘60 au produs primele softuri de muzica si primele imprimari: Morton Subotnik, care a realizat cateva din primele imprimari de muzica pentru sintetizator si apoi Hiller Lejaren, care, la Universitatea Illinois a produs primul cvartet pentru corzi „scris” de un calculator. In orice caz, este vorba de oameni care formalizau muzica si care au patruns in zona „matematizarii” muzicii - o incercare ce altminteri exista de veacuri. La urma urmei chiar Mozart concepuse niste zaruri cu care scornea, la intimplare, fraze muzicale. Nimic altceva decat muzica aleatorie, poate algoritmica.
          Toate acestea ma interesau si la un moment dat, prin natura uneia din meseriile mele, la un important centru de calcul, am profitat de faptul ca aveam acces la un calculator performant pentru acea vreme. Am scris un set de lucrari pe parcursul a trei-patru ani. Unul din rezultate a fost Nicodim si toaca ascunsa la interpretarea careia am invitat un percutionist foarte interesant, Costin Petrescu - care a cantat cu Olympic 64 si apoi cu Phoenix muzica rock si ceva mai tirziu cu Hyperion muzica experimentala. Tin minte ca intr-o expozitie celebra atunci, numita Scrierea, am expus partitura compozitiei Nicodim si toaca ascunsa rulata pe un  vechi tambur de automat muzical. Cu acea ocazie am realizat si un performance, in care s-a interpretat piesa. Ulterior, am reluat-o intr-un sequencer si astazi este din nou vie.


b. Ati putea sa amintiti si alte nume ale unor oameni  preocupati de  muzica electronica, in Romania acelor vremuri?


          Exista, daca nu o miscare, cel putin o minoritate activa in acest domeniu. Aurel Stroe era foarte prins in aceasta activitate. Si nu numai el, si Stefan Niculescu sau Octavian Nemescu. De pilda ...


7. a. Ati avut numeroase lucrari, asa-numitele „instalatii de sunet”, expuse in galerii de arta moderna, adeseori insotite de spectacole-performance. Va rugam sa prezentati un asemenea event cititorilor Muzici si Faze!

          Am realizat multe eventuri si experimente, si aici si afara. In 1976, spre exemplu, la Kalinderu a avut loc o expozitie numita “Corpul uman”. Acolo am realizat un experiment cu biomuzica, mai precis, privitor la sunetul unui subiect viu: un prieten bun, Nick Gostin. L-am asezat pe scaun si l-am imbracat in microfoane care captau toate sunetele lui viscerale. Era sunetul unui om care nu face nimic, nu intentioneaza sa cante, sa sune, dar care totusi suna. Toate aceste sunete intrau intr-un mixer, erau procesate, si folosite ca stimul pentru trei muzicieni care cantau la sintetizatoare. Unul eram eu, altul era Alexandru Beno care acum este prim-violonist la Mönchengladbach, in Germania iar altul Valentin Andronescu, a carui moarte o regret si astazi. Concertul a fost senzational, cu sala plina, dar, ca la mai toate performance de atunci nu s-a pastrat nimic, cu exceptia unei fotografii. Si slava Domnului, mai sunt cativa martori din vremea aceia care mai traiesc.
          Vizualul este foarte important in conceptia unui asemenea eveniment. O mare parte din informatiile folosite de om vin pe aceasta cale. Insa in momentul cand vizualul si auditivul se ingemaneaza, lucrurile se potenteaza puternic. Devine o formula care deschide porii si sensibilizeaza un simt prin care de regula nu primesti informatie in cadrul actului artistic. Ar putea fi cel tactil, sau cel olfactiv, care, artistic vorbind, sunt mai putin folosite.


b. Pe cand un nou asemenea moment cu Mircea Florian? Grupul de creatie SubReal s-a reunit, de exemplu, anul trecut. Ar fi posibila o colaborare pe aceasta axa?


          Cu Calin Dan, de la SubReal, m-am revazut acum doua saptamani (NR: iunie 2005). Impreuna cu el si cu Dan Mihaltianu am facut un performance extraordinar la Sibiu in 1986. Suntem in relatii bune. Asemenea lucruri sunt insa foarte complicate. In prezent am atatea planuri incat nu am timp si pentru asa ceva. Sunt lucruri vechi care, da, poate ar trebui refacute, dar am si proiecte noi care trebuie neaparat realizate.

          Aceeasi problema o pun si compozitiile vechi pe care stiu ca anumiti ascultatori le solicita. Multe nu exista pe un suport fizic si se pune problema reinregistrarii lor, sau a punerii in circulatie in cazul celor care s-au pastrat. Si intr-o anumita masura mi se pare interesanta situatia. Am un cantec, Veverita subacvatica, care nu exista decat in cardexul radio. Si sunt fericit cu aceasta situatie. Mi-ar place chiar sa nu existe chiar nicaieri, sa devina un soi de folclor si oralitatea sa fie singurul factor de perpetuare.




In timpul interviului, Mihai Plamadeala si Mircea Florian






In timpul interviului, Horia Diaconescu si Mircea Florian

8. a. La incercarea de a prezenta muzica romaneasca rock si folk unor persoane interesate din strainatate, reactiile sunt in cel mai bun caz de indiferenta, atunci cand nu sunt de respingere. Ce artisti autohtoni ati recomanda cuiva din afara, care nu cunoaste situatia dinauntrul ei?

         
Le-as recomanda sa asculte Dorin Liviu Zaharia si Olimpic 64, Partizan, Kumm si Shukar Collective. Apoi le-as da Experimental Q din Cluj. Chiar si niste Curtea Veche 43 sau Phoenix de la inceputuri. At trebui sa asculte neaparat Nicu Vladimir. Din zona folk e putin mai complicat, dar m-as opri asupra unui nume ca Marcela Saftiuc. Insa si ceilalti colegi, Mircea Baniciu, Doru Stanculescu sau Mircea Vintila stau bine pe playlist. Si Ada Milea sau Dinu Olarasu. Dar uite, iar am numit la intimplare ... sa nu va suparati. Nu ma refer neaparat la perioadele din urma, ci la productiile vechi. Intre timp s-au mai schimbat elementele sistemului, iar accesibilitatea a devenit obligatorie pentru public. Banii joaca si aici un rol important, iar lucrurile au devenit, ca peste tot, comerciale - prea comerciale pentru gustul meu.


b. Ati amintit de Phoenixul de la inceputuri, si anume de cele trei singleuri. Sa intelegem ca le considerati deasupra albumelor de progresiv realizate ulterior?


         
Cred ca era o perioada a creatiei lor in care erau mult mai lipsiti de constrangeri. Erau mult mai...ei. Mult mai tineri. Exista o legatura intre ce stare ai si in ce fel creezi. Ori aici ne confruntam toti cu o problema. Pe parcurs apar alte jaloane sociale si constrangeri diverse, unele mult mai grave decat cele dinainte. Iar tineretea este o calitate si un dar ce joaca un rol capital in toata aceasta imagine. Din acest motiv, pot spune ca artistii tineri, in special din zona hip-hop sunt azi mult mai impetuosi, mult mai creativi, decat foarte multe din trupele de „asezati”.


c. Puteti mentiona cateva nume din scena muzicala romaneasca a anilor ‘90 sau 2000 care v-au atras atentia?


         
De curand am urmarit cateva concerte cu Suie Paparude care mi-au placut foarte mult. Mai exista si Kumm, o trupa pe care o apreciez. Insa nu am vazut prea multe trupe, pentru a ma pronunta cu alte exemple. Dupa cum am spus, ma intereseaza scena hip-hop, dar ramane sa ma informez mai mult despre aceasta zona. Ascult ce face Racla. Pe Parazitii ii stiu de mai mult timp, dar nu mai sunt la curent cu ce fac acum. Shukar Collective este unul proiectele actuale in care sunt implicat. Poate ca o sa adancim colaborarea sub forma Shukar & Florian. Este posibil sa remixam si cateva piese de-ale mele. Vom vedea insa.


9. Va propunem sa ne spuneti cateva cuvinte despre Dan Andrei Aldea, Nicu Covaci si Toni Kuhn – personaje importante ale rock-ului romanesc. Cum i-ati caracteriza si de cine va simtiti mai apropiat din punct de vedere artistic?

          Pe Dan Andrei Aldea il cunosc foarte bine si ne vedem de fiecare data cand trec prin zona Munchen. Eu stau la Dusseldorf si nu ajung atat de des in sudul Germaniei, dar e o bucurie de fiecare data sa ne intalnim. Ca artist cred ca este un compozitor extraordinar si un instrumentist de geniu. Nu a fost prea norocos, dar acesta e un atribut pe care putini artisti il au. Altminteri este un om minunat.
         
Nicu Covaci este un om dintr-o bucata, caruia ii se revarsa muzica din degete si din glas, dar care foarte adesea nu-si pretuieste cum se cuvine harul sau. Este un prieten vechi, alaturi de care am sustinut sute de concerte si numeroase imprimari. Intr-un fel, imi este foarte aproape mie si e in acelasi timp altfel decat mine. Ne leaga enorm de multe lucruri comune, dar in acelasi timp sunt puncte in care nu ne intalnim deloc. Dar asta face prietenia noastra si mai bazala si mai genuina.
         
Pe Toni Kuhn l-am revazut recent la Garana. Jos palaria!!!

          Ma simt apropiat de toti trei. Fiecare are plusurile si minusurile lui. Nu as putea stabili o ordine, pe criterii de apropiere fata de ei. Nu gandesc in clasamente si topuri. Sistemul functioneaza mult mai ondulat si nu pot sa-ti raspund. Cert este ca ii simt aproape. Imi plac oamenii care fac treaba, nu neaparat cei care fac treaba care sa-mi placa, ci care-si fac bine treaba. Poate ca este si o caracteristica a varstei. Activitatea e un plus care ma umple de incantare si de respect. Oricare om care duce la bun sfarsit o treaba, mi se pare demn de respect.


10. a. Ca joc, daca ar fi sa alcatuiti o formatie cu oameni din Romania, cum ar arata configuratia?

          Jocul este bun, dar pentru mine este atat de realist incat ma doare mintea, burta si capul sa intru in el. In primul rand fiindca ma aflu tocmai in punctul cand incerc sa fac acest lucru pe bune. Si am mari probleme. Caut un chitarist foarte bun care sa raspunda multor nevoi pe care le am. Imi trebuie un om foarte tehnic, cu inovatie si complet nebun. Imi trebuie un basist multivalent, care sa poata canta la bas, la contrabas si alte instrumente. Vreau un tobosar, un keyboard-player, imi trebuie mai multi ... Nu pot sa-ti raspund pentru ca problema este una reala pentru mine si inca nu i-am dat de capat.

b. Pana acum am vorbit cu predilectie despre muzica. Ne-ati putea relata si o faza?


          Prin anii 60, desi aveam un par care abia trecuse de urechi, eram groaznic de fugarit de catre multi „tovarasi” si functionari politruci cu drept de coercitie. Motivul: pletele ... Lucrurile s-au complicat mai mult cand au aparut si textele, care imi erau foarte importante. Metaforele intrigau si enervau. Cantecele la vremea acea erau pe un calapod atat de banal, incat orice incercare de a iesi din schema era considerata suspecta. Nu prea puteai sa-i trisezi. Singura cale era sa dezvolti formule sau strategii prin care sa atragi atentia asupra unui defect minor, neimportant pentru tine. Trebuia sa umfli acel defect in asemenea hal incat atentia cenzorului sa se centreze doar asupra acelui obiect, iar lucrul care vroiai neaparat sa treaca sa ramina neobservat. Disimularea constituia arma principala. Se intampla si in regnul animal asa ceva. Exista animale-mame care se prefac ranite pentru a-si proteja puii. Pradatorul le urmareste crezand ca poate sa le prinda, pina la urma, cu ceva noroc, scapa si puii si mama.
          Atunci asemenea strategii reprezentau un exercitiu suplimentar de inteligenta si chiar de creativitate.
          O alta faza, mai luminoasa. M-a vizitat Andrei Cristea. E un muzician tinar cu calitati nemaipomenite. Din cind in cind cant in concerte cu el. Am imprimat si de data aceasta cite ceva, asa, sa nu ne iesim din mina. Au iesit citeva chestii grozave. Andrei sta la Paris. E fiul unor buni prieteni, arhitecti, pe care ii vizitez adesea. Ultima oara ne-am dus impreuna la un concert cu Steve Vai si Sharon Isbin. Auzita si vazuta de sus – in sala de la Chatelet - muzica de chitare era dementiala, descatusa sufletul, rupea orice opreliste... 
          Si am zis atunci: „Muzici & Faze – Rupeti Zagaze !”


Interviu de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu
Bucuresti, iunie 2005

 








Fotografii din arhiva personala Mircea Florian


My Great Web page

Alte articole

Carti & Audiobooks
08 Februarie 2006 Doru Ionescu, Timpul chitarelor electrice (Humanitas, 2006) de Mihai Plamadeala
15 Octombrie 2003 Nichita Stanescu - Cartea vorbita de Horia Diaconescu
29 Mai 2003 Constantin Noica (dublu CD) de Ioan Cora

Cronica de film
04 Mai 2004 "Eloi, Eloi, lama sabactani"... despre The passion of the Christ de The Sad and the Meek

Muzici si anateme
17 August 2009 Asteptandu-l pe Lemmy (I) de Ioan Cora
10 Februarie 2006 Celelalte Cuvinte, Nichita si un pic de metafizica de Bogdan Cioc
07 Iulie 2004 Intalnirea cu Andrei Serban de Constantin Dumitrescu
11 Aprilie 2004 Dumnezeu? Biserica? Poate... de Miron Brezuleanu
25 Martie 2004 Omul domesticit de muzica... de The Sad and the Meek
21 Octombrie 2003 Confuzii, frustrari si o picatura de Manson de The Sad and the Meek

Topuri
06 Ianuarie 2019 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2018 de Muzici si Faze
13 Ianuarie 2018 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2017 de Muzici si Faze
09 Ianuarie 2017 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2016 de Muzici si Faze
02 Ianuarie 2016 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2015 de Muzici si Faze
04 Ianuarie 2015 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2014 de Muzici si Faze
04 Ianuarie 2014 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2013 de Muzici si Faze
12 Ianuarie 2013 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2012 de Muzici si Faze
03 Ianuarie 2012 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2011 de Muzici si Faze
07 Ianuarie 2011 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2010 de Muzici si Faze
26 Decembrie 2009 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2009 de Muzici si Faze
05 Ianuarie 2009 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2008 de Muzici si Faze
28 Decembrie 2007 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2007 de Muzici si Faze
30 Decembrie 2006 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2006 de Muzici si Faze
09 Ianuarie 2006 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2005 de Muzici si Faze
01 Ianuarie 2005 TOPUL ROCKULUI ROMANESC de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu

Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina