Am trecut ieri prin Piata Romana si am avut un flashback de acum zece - cinspe ani. Plina de tarabe cu casete, aproape exclusiv de rock, pletosi peste tot, geci de piele, tricouri morbide si cate un casetofon care mergea incontinuu cu muzici metalice. "La colt" era taraba cea mai vizitata. Si cea mai pitoreasca. Un tip pe la 40 de ani, care vindea si-n Poli’, ochelarist, cu pleata rara si burta mare de la bere, cu acelasi tricou Cannibal Corpse, stapanea peste cateva sute de casete… "numai metale grele si foarte grele" dupa cum obisnuia sa le descrie. Era suficient sa iti arunci o privire catre taraba, ca te lua imediat…
- Salut! Am noul Supuration, e bestial! Am primit ieri si Desultory, ucigator, mai tari ca Dismember!
- Si ce canta astia?!
- Death de mare adevar! Da’ niste grind nu vrei?
… pana sa apuc sa dau un raspuns mi-a scos o caseta cu logo indescifrabil:
- Haemorrhage, gore-death pestilential, n-au rival pe noul val castilian!… Mai brutali ca americanii! Bestial… bestial!
- Da‘ ceva suparat old skull ai?
- Ia primu' Cancer, atunci… canta si Tardy de la Obituary cu ei, rupe tot. Sau ultimu' Autopsy! De senzatie!... cu Chris Reifert de la Death si Josh Barohn de la Suffocation… Astia sunt viitorul metalelor!

Tipul era un adevarat lexicon ambulant de death si grind. Isi etala cunostintele cu mare satisfactie si multa gesticulatie pe propriul teritoriu al tarabei. Oricui era interesat, sau nu. Fiecare enumerare sau amintire a unei trupe devenea prilej de juisare… Si pentru ca priveam insistent scheletii de pe tricoul sau, nu i-a trebuit mult sa ma intrebe:
- N-AI ASCULTAT CANNIBAL CORPSE??!?!
- ?!
- Pai si-atunci ce cauti pe-aici?!?!... Mai bine te-ai duce la magazinul Junior!
Scurta mea ezitare a fost suficienta cat sa arunce in casetofon un album Cannibal Corpse si sa dea volumul la maxim… Impreuna cu zgomotele masinilor din Romana facea un vacarm infernal… Ca un cosmar pe strada mortii.
- Cea mai brutala gasca de pe planeta... Mai suparati ca Napalm sau Carcass. Sunt interzisi in Germania. Se spune ca-si hranesc chitarile cu propriul sange… si Chris Barnes sta intr-un sarcofag inainte de fiecare concert!…

Mi-am cumparat Butchered at birth in timp ce individul continua sa povesteasca patruns ce se intampla in showurile trupei, salivand de placere, de parca ii vedea in fiecare saptamana si nu se mai satura de ei…

Auditia casetei acasa nu a diferit de aceea dintr-o intersectie aglomerata. Chris Barnes are intr-adevar "cea mai joasa voce de pe planeta". Parca e un huruit continuu, ca si cum s-ar misca niste lespezi intr-o pivnita. Instrumentatia, ceva mai tehnica decat la alte trupe de gen, vizeaza exclusiv compactarea unui zid infundat de riffuri in viteza, cu efect de "macinare". Productia semnata de Scott Burns ("parintele" sunetului death) transforma piese ca Vomit the soul (6), Rancid amputation (8) sau Innards decay (9) in compozitii etalon pentru metalul extrem. Coperta si versurile au dus intr-adevar la interdictia comercializarii albumului in anumite locuri. Ironia face ca in unele tari interpretarea piesei Meat hook sodomy (1) nu este permisa, dar la Fucked with a knife (de pe un disc ulterior) totul este OK.